Avanpremiera aureolelor de foc

Galati, 8 decembrie 1967.

Ne aflam la o inaltime de peste 70 de metri. Cota furnalului de 1700 m.c. domina intregul Combinat Siderurgic de la Galati. Se vad clar hala albastra a laminorului, hala otelariei, fabricile de betoane, cimpul de aproape o mie de hectare rascolit pina la adinci straturi geologice. Batalia pentru otel galatean se remarca printr-o uluitoare concentrare de energii. Se lucreaza fara ragaz in subteran, la suprafata basculantele alearga pline cu betoane pe arterele aglomerate spre punctele vitale, de lucru, iar in vazduh macaragii tin tovarasie acestui zumzet continuu, de santier solicitat si suprasolicitat. Astfel se naste aici, pe umerii puternici ai platoului dintre baltile Catusa si Malina, cea de a treia - si cea mai puternica - cetate de otel a Romaniei.
Aici, la furnal, ne aflam in pragul aureolelor de foc. Curind, curind - e vorba de zile - vor incepe probele tehnologice si, apoi, se vor elabora primele cantitati de fonta. Se lucreaza intens pentru a grabi clipa sarjelor fierbinti. Colosul de beton si metal isi cere, pretentios, drepturile sale. Discutam cu inginerul sef al santierului nr. 61, Alexandru Sorescu.
(Inginerul are ochii obositi, e tras in toate partile de nenumaratele sale indatoriri). -Ne apropiem de sfirsit ... Inginerul mai cuprinde o data cu privirea furnalul: -Da. Sintem in avanpremiera. Sus, la vreo 60 de metri, cineva sudeaza. Un retus oarecare. Flama albastra si dureroasa a sudurii electrice seamana cu flacara unui artificiu urias, aprins intr-un brad fabulos, de An Nou.
-Am dori sa ne evocati citeva momente ale acestui nou si mare obiectiv al combinatului. Inginerul Sorescu rememoreaza, fara graba, clipe de mare intensitate traite aici, la cel mai voinic furnal din Romania.
-A fost mai intii batalia pentru fundatie. Ne-au trebuit 28 de zile ca sa o cistigam. 28 de zile de turnari continui, in trei schimburi. S-a vegheat clipa de clipa. Cineva trebuia sa fie permanant la datorie. Asa cum va fi si la furnal, cind va incepe sa gilgie fierbinte, metalul.
-Apoi ?
-Apoi centrala suflanta, pe care am turnat-o in 7 luni fata de 36 cit se stabilise in proiect..
(Aici, 12 stilpi din beton prefabricat, de cite 36000 kg fiecare, inalti de 24 metri, au fost montati in timpul record de numai 3 zile!).
Inginerul Sorescu continua sa rememoreze. Are un carnet in care a tinut sa consemneze cu exactitate fiecare episod.Dar, parca poti sa asterni totul pe hirtie?
Toamna trecuta se trecuse la montatul primelor elemente, la blindajul furnalului. La un moment dat, bratul macaralei nu mai putea ridica materialele la inaltimea ceruta. Era nevoie de o alta, care sa urce pina la 80 metri. Batea un vint cumplit.
Dantelaria de metal a noii macarale trosnea din incheieturi. Montorii lui Crisu Stevie - suspendati intre cer si pamint - au indeplinit cu eroism aceasta misiune. Lucrul final a continuat nestingherit. Unde sint acesti montori acum ? La cel de-al doilea furnal, care se inalta nu departe.
De la inginerul sef coordonator Rudolf Mann aflam citeva din virtutiile tehnice ale primului furnal romanesc de 1700 m.c.:
-Productia anuala va fi de 1 095 000 tone fonta. Asta ar venim in medie, 3 000 tone fonta lichida, zilnic.
Asadar, in fluviul de mari izbinzi ale patriei, primul furnal de la Galati va da, incepind cu 1968, milionul sau de vitalitate. Acum, lucrurile par simple, la indemina oricui. Dar pina aici ?
Pina la aceasta clipa au fost necesare sapaturi care au dizlocat un milion si o suta de mii de metri cubi de pamint. (Adica un cub urias, cu latura de peste 1 kilometru.)
A fost nevoie de turnarea a 120 000 de metri cubi de betoane, adica exact cit ar fi fost necesar unui bloc turn de 365 de etaje, cu 3200 apartamente.
A fost nevoie de o uriasa sinteza a gindirii si fortei fizice umane, de o daruire fara precedent, care a dus la nasterea acestei impliniri socialiste.
***