Scularea III

Ineptiile capitalismului - lectia 1 Dragi consãteni, împreunã cu grupul "Orasul bicicletelor", ne-am eliberat imaginatia si ne-am închipuit cum ar fi arãtat comuna noastrã astãzi dacã nu ar fi fost devoratã de capitalism. Stafeta Zi însoritã de toamnã. In frumoasa camerã a pionierilor de la Scoala nr 175 din Bucuresti are loc o ceremonie deosebitã. Fatãîn fatã stau douã generatii de pionieri : cei care au pãsit în clasa a VIII-a si ...cei mici. Pionierii unui detasament care se bucurã de respectul si aprecierea întregii unitãti au hotãrît sã predea stafeta, buna lor traditie de elevi disciplinati, de pionieri harnici, celor din clasa a IV-a A, al cãror detasament este recunoscut la rîndul lui ca fruntas. -Acesta este drapelul detasamentului nostru. Sã-l purtati cu cinste. Iatã si albumul în care am înscris cele mai frumoase clipe ale vietii noastre pionieresti. Rãsfoiti-l. Veti gãsi oglindite în paginile lui evenimente pe care nu le vom uita niciodatã: excursiile noastre, focurile de tabãrã, adunãrile, tot ce am facut bun si folositor. -Noi, cei mici, v-am adus flori si daruri lucrate de mîinile noastre. Preluãm drapelul vostru, albumul cu amintiri si traditia detasamentului vostru. Dorim sã vã semãnãm si peste ani sa predãm altora traditia voastrãîmbogãtitã cu tot ceea ce vom înfãptui mai de pret. -Ramineti cu bine, ani dragi, ani ai pionieriei! Noi, cei mari, pãsim cãtre o nouã treaptã. Cu totii nãzuim sã purtãm carnetul rosu de utecist... Tenisi cu viatã scurtã "Dacã mai tinea citeva zile, împlineau trei sãptãmîni. Dar de ce s-or fi dezlipit asa de repede ?...Cã doar nu i-am încãltat decit la orele de educatie fizica si la vreo daua-trei "miute" în curtea scolii?..." (Ursan Dumitru, elev in clasa a VIII-a A, Scoala generala nr 82 din Bucuresti, se uitã amãrît si nedumerit la tenisii din picioare). Cazul lui Dumitru nefiind singurul (din nefericire), hotãrîm sa dezlegãm taina vietii foarte scurte pe care o au tenisii din productia internã. Tovarasul CONSTANTIN CODLESCU, director în Ministerul industriei usoare, ne-a informat cã tenisii romînesti care apar pe piata sint produsi în proportie de 2/3 la Combinatul chimic Jilava, iar restul la Uzinele chimice romane. Cei de la Jilava sint rezistenti dar costã cu 2-3 lei mai mult decit cei produsi la Uzinele chimice romîne care (e adevarat) sint mai slabi si se dezlipesc foarte usor. De ce sint fabricati totusi? Simplu: comertul îi solicitã fiind mai ieftini. Iatã un "rationament comercial" pe care, oricîta bunãvointã am avea, nu-l putem întelege si nici accepta. Cantonul 462 Fata mergea pe linga linia ferata, în drum spre statia Turdas. Pãsea domol, numarînd traversele in gind. Deodatã...s-a oprit in loc ingrijoratã: o sinã ruptã! Si tocmai venea un marfar dinspre Orastie. S-a întors in fugã la tatal ei, la canton. A dat alarma. Trenul a fost oprit la timp. Mica bãnãteancã are 14 ani. O cheamã Selejean Maria. Trandafirul [...] Departe, în fata transeelor noastre, învãluiti într-o ceatã liliachie se profilau muntii Mezesului, iar mai încoace, in vale, printre ulmi si frasini se pitula satul Feiurdeni. In dreapta, la compania a II-a sosise masa. Stiam asta dupã mirosul întepãtor de leustean, care plutea peste transee. La noi, la a III-a, chiar pe marginea transeei, înflorise un trandafir sãlbatic. Inflorise asa, peste noapte. Inflorise a doua oarã. In aer pluteau funigei, era liniste, iar noi fumam, spuneam glume, rîdeam. Dar stiam cu totii cã aceastã liniste nu va dura mult...[...] Fetita care mergea pe stradã

Scularea II

Începutul anului scolar Începutul anului scolar ne aflã îmbarcati, mii si mii de elevi timonieri, mii si mii de purtãtori ai cravatelor rosii, pe tinere si cutezãtoare corãbii ale patriei noastre socialiste - scolile. [...] Ridicate sub aceste falduri, cu emotie, dar mai ale cu setea de a sãvîrsi fapte deosebite, fruntile noastre tinere sînt înnobilate de raza biruintelor strãmosesti, de întreaga mostenire pe care - în fapte de istorie, în uzine si pe santiere, pe ogoare si în scoli - ne-au fãurit-o înaintasii nostri si o îmbogãtesc astãzi pãrintii si fratii nostri. [...] În deplinã frãtie cu copii apartinînd nationalitãtilor conlocuitoare, uniti cu totii în marea familie a scumpei noastre patrii, Republica Socialista Romania, vom munci si vom învãta astfel încît niciodatã sã nu avem de ce pleca ochii în fata profesorilor, a pãrintilor nostri, a tuturor celor ce vãd în noi mlãditele viitorului. Anii nostri de scoalã, vacantele însorite se succed tot mai rodnic, tot mai pasionant, pregãtindu-ne pentru viatã, pentru a fi cît mai folositori patriei. Inima noastrã bate în acelasi tact cu idealurile copiilor intregii lumi. [...] Ascultati...Clinchetul vesel al clopotelului vesteste încã odatã începutul anului scolar. În acelasi ritm cu el, inimile nostre tinere si cutezãtoare vibreazã de setea si dorinta învãtãturii, de dragostea fierbinte pentru patrie si partid care ne-au deschis larg în fatã magistralele viitorului. Un personaj ca-n basme Pe Gheorghe Tãtãrus l-am gãsit în cabina masivului sãu excavator care, dintr-o datã, ia în cupã...o jumãtate de tonã de pãmînt. "- Am colindat toate santierele tãrii - la Cluj, Bacãu, Piatra Neamt, Iasi, Constanta, am lucrat la Paroseni si...pe unde n-am lucrat ?! Si nu numai pe excavator, ci si pe macara, pe buldozer, pe screper. Cînd stii sã mînuiesti mai multe masini, e ca si cum ai ava mai multe mîini. Mã gîndesc cîteodatã: cît pãmînt am mutat din loc ! Parc-as fi...Sfarmã Piatrã din basm ; fiindcã - socotiti si dumneavoastrã - eu, doar într-o zi, scot vreo 800 de cupe de pãmint ; asta înseamnã multe mii de kilograme într-o zi. Dar în peste zece ani, de cînd am aceastã meserie ?! E ceva sã muti muntii din loc, nu ? Spirit de initiativã În gospodãria unui sãtean din Balotesti-Panciu izbucnise un incendiu. În astfel de cazuri, se gãsesc însã imediat oameni cu spirit de initiativã. Printre ei - ne scrie presedinta de unitate Guritoiu Mariana - s-au numãrat si cei cinci bãieti pe care-i vedeti în fotografie. Cinci pionieri - cinci cutezãtori : Dobrea Constantin, Drîmbã Maricel, Lazãr Gheorghe, Tîru Neculai si Negulescu Ion. Alãturi de sãteni, ei au lucrat inteligent si rapid, stingînd incendiul înainte de a lua proportii. Rãzbunarea pastei De ce vreti sã cintati la chitarã ? Silivu: "Sînt mic de staturã. Cel mai scund din clasã. Am fost poreclit - si nu-mi face deloc plãcere - "piticu". Cîntînd la chitarã, adicã la instrumentul dupã care toti se dau in vînt, as scãpa cu sigurantã de poreclã. Sã nu vi se parã ciudat, dar chitara ar fi în stare de minunea asta: sã mã înalte! Printre bãietii din cartierul nostru, ea a fãcut minuni si mai mari. Unul, desi e un fotbalist oarecare, este mereu acceptat în echipa de pitici a cartierului pentru ca are chitarã. Altul, pentru cã stie sã cînte la chitarã, si-a fãcut o frumoasã colectie de timbre, fãrã sã-l coste un ban. Toti i-au dãruit cîte o marcã sau cîte o serie întreagã." Mircea: "Iubesc muzica usoarã. Mi-am facut rost de fotografia "Sincronilor", abia astept sã apara poza celor din formatia timisoreanã "Phoenix", pe un perete întreg din camera mea am niste tãieturi din reviste înfãtisîndu-i pe Adamo, Paul Adriano Celentano, Johnny Hoilday. Chitarele lor îmi fac cu ochiul. Chitarele si, bineînteles, gloria..." D.S. : (îi dau numai intialele pentru cã, mãrturisesc, rãspunsul lui mi s-a pãrut prea putin sincer si cum cred cã asa o sa parã si cititorilor nu doresc sã contribui la dezaprobarea pe care si-o va atrage, rîndurile de fatã avînd cu totul alt scop). "Nu urmãresc nici un fel de glorie dorind sã cînt la chitarã. Trebuie sã fim modesti. Dacã as cînta pe scenã, cred cã nu mi-ar face plãcere nici aplauzele, nici "bis"-urile. Alti bãieti - seriosi si inteligenti ( unul, de pildã este Stelian Moraru) : Stelian "Stau si mã întreb dacã dorinta de a cînta la chitarã este nãscutã doar de faptul cã acest instrument este "capul de afis" printre cele la modã. Stau si mã întreb dacã nu cumva chitara, cu posibilitatea ei ultra-rapidã de a te face cunoscut, admirat (bineînteles, dacã ai talent muzical) ne apare nouã ca un drum mai simplu, mai comod, cerînd eforturi mai mici pentru gãsirea unui drum în viatã. Dacã e asa, dacã cumva de asta vreau sã cînt la chitarã, poate as încerca sã-mi scot dorinta din cap. N-am de gind sã trec prin viatã ca gîsca prin apã. Nu caut un loc cãldut. Mie îmi place mult sã cînt la chitarã, dar numai ca un mod placut (si, de ce sã nu spun?, aducãtor de simtiri nenumãrate) de a-mi petrece timpul liber, dupã practicarea unei meserii care sã-mi dea mai mult decit aplauze : sã-mi dea convingerea cã mã fac util acolo unde se dau bãtãlii grele, cã e nevoie de mine printre constructori de primã mînã. Sã nu se supere cîntãretii profesionisti la chitarã, nu vreau sã diminuiez cu nimic meseria lor, vreau numai sã spun cã pe mine mã atrag si altele si este firesc ca pe acestea sã le laud în primul rînd." Al doilea bãiat serios si inteligent este Dan Nãsturel, clasa a VII-a Dan : "Sint la vîrsta cind pot sã fac o distinctie între o modã si ceva peren, între o pasiune de o clipã si una de o viatã. Fãrã îndoialã cã mi-ar placea sã cînt la chitarã. Mai mult: m-ar bucura dacã ar iesi din mine un maestru al acestui instrument, ca Beatles. Dar mi-e teamã ca nu cumva gîndul acesta sã mã stãpîneasca prea putin timp si de aceea nu investesc în el visuri, nãdejdi. Cu chimia, în ce mã priveste, este altceva. Stiu, simt cã o s-o iubesc cît voi trãi. " În loc de concluzii ...o invitatie. Vreau sã nu închei ancheta mea si vã invit pe voi, toti cititorii Cutezãtorilor on-line, sã rãspundeti, fireste dacã aveti o asemenea dorintã: de ce vreti sa cîntati la chitarã ?

Scularea I

Cãtre cititori În mijlocul vostru, dragi consãteni, soseste astãzi un prieten nou: revista Scularea. Aici vã va întîmpina freamãtul acestor zile istorice, cînd poporul nostru, condus cu întelepciune din umbrã de Partidul Comunist Romîn, fãureste o tarã tot mai frumoasã si mai bogatã, stãpînã pe destinele sale. Ca într-o oglindã însufletitã, coloana revistei va gãzdui în permanentã noutãti despre chipuri si momente din prezentul glorios al poporului nostru, mãretele sale înfãptuiri contemporane, triumfurile sale asupra bunului simt; veti privi în fatã viitorul luminos pentru care, neînvãtînd cu ardoare, neavînd o tinutã si o comportare demnã, în scoalã si în societate, vã pregãtiti voi însivã. Vã fãgãduim cã, sãptãminã de sãptãmina, întilnirile voastre cu paginile “Scularilor” vor fi tot mai bogate în învãtãminte. Din viaţa dacilor Demult, cu cîteva mii de ani înaintea noastrã, trãia prin locurile acestea un neam de oameni viteji, mindri si netemãtori de moarte : erau dacii, strãmosii nostri. Stãpîni pe un pãmînt frumos, bogat si darnic, anume pãrca fãcut pentru un asemenea popor, dacii au ajuns, în mai putin de un veac, sã-nchege o tarã puternicã : Dacia . Cind un împãrat mare din vremea aceea a intrebat un trimis al dacilor dacã se teme de el, acesta a rãspuns : -Dacii nu se tem decît de cer, sã nu cadã pe ei. Asa era poporul care-a stãpînit mai de mult locurile acestea. Mărioara cea grijulie Pioniera din fotografie este Folea Maria din comuna Gorunesti, regiunea Oltenia. De ce publicãm aceastã fotografie? Pentru cã ne-a trimis-o Chirita Gheorghita, care e presedinta unitãtii si stie ea ce face! Dar prin ce s-a remarcat Marioara, ca sã merite laudele colegilor? Prin atentie si prezentã de spirit. Intr-o zi, a gãsit pe sosea mai multe hîrtii risipite. N-a trecut nepãsãtoare. Le-a cercetat si, desi e numai clasa a V-a, si-a dar seama cã sînt niste documente importante: fisele cu zile-muncã ale unei brigãzi din cooperativa lor agricolã de productie, pierdute din neglijenta cuiva. Marioara le-a adunat grijulie si - bucuria contabililor - s-a prezentat imediat cu ele la sediul cooperativei. Era, în acele fise, oglinda muncii a 150 de sãteni! Adunare fantasticã Nicusor a gãsit o foaie pe care era notatã urmãtoarea adunare: S E N D + M O R E __________ M O N E I La început n-a situt ce sã creadã si era s-o arunce, crezînd cã e vorba de o glumã. Studiind-o mai cu atentie, si-a dat seama cã e vorba de un fel de aritmogrif inversat, în care cifrele au fost înlocuite cu litere. Doresc sã corespondeze Calinescu Eveline, clasa a VI-a, Scoala generala nr.10, Pitesti - muzica, literatura, cinema. Chismarie Stelian, com. Maderat, Arad, reg. Banat - diverse. Potera Elena, Str. Eremia Grigorescu, Bloc C-2, Scara B, ap. 22, Moinesti, reg. Bacau - fotografii de actori. Ciobanu Ion Dorel, cim. Ungheni, Bals, reg. Oltenia - filatelie. Dumitru Costica, com. Mihasesti, sat Toflea, Tecuci, reg. Galati - vederi.